Lasă-te răstignit, adevărule, poate că te va găsi lumea în sufletul ei aşa cum l-a găsit pe Hristos.

Istoria este o greseala care se repeata. Oamenii nu pot, sau pur si simplu nu doresc sa inteleaga greselile predecesorilor. Doar evenimentele lugubre pot schimba ceva. Hristos a incercat sa faca viata mai buna prin predicile sale pacifiste, insa a fost cu adevarat auzit doar dupa ce a fost rastignit.Martirul Bortolomeu a fost auzit si cunoscut doar dupa ce i-a fost scoasa toata pielea de pe corp. Razboiul a fost sfarsit doar dupa cea mai dezastruoasa greseala a omenirei, lasnsarea pe 6 si 9 septembrie celor doua trimise ale mortii…. Totul se sfarseste doar prin distrugere completa. Totul se sfarseste in van.
Grigore Vieru, care a incercat prin opera si aforismele sale sa ne comunice adevarul, a inteles acest lucru inainte tuturor. Cuvantul nu are putere. Putem sa auzim multe lucruri asupra carora trebuie sa gandim, insa de multe ori incercam sa evitam acest lucru. In trecerea sangeroasa prin intunecimea istorie, oamenii au invatat sa se teama. Toti sunt nemultumiti, insa nimeni nu doreste o schimbare. Ne tinem de un prezent care nu ne apartine, incercam sa oprim acest ciclu implacabil a istoriei. Oamenii nu doresc sa creada intr-un viitor mai bun , din frica unuia mai rau.
De ce, totusi, sesizam mai bine durerea , decat cuvintele? Cred ca imi pot raspunde la aceasta intrebare. Durerea este ceea cu ce se termina o viata de luptator. Sentimentul malefic slujeste drept limita evenimentelor, iar o transgresare este imposibila. Mustrarile de constiinta sunt cele mai puternice simtiri ale omului. Iar atunci cand noi vedem durerea cuiva, anume acest sentiment il simtim. Ne simtim vinovati de ceea ca nu a fost auzit , ca nu a fost ascultat si sfaturile lui nu au fost urmate.Un exemplu a puterii acestor sentimente este puetrea exercitata in trecut ( mai putin in prezent) de biserica catolica asupra lumii(sa nu ma inteleaga cineva gresit, eu sustin ideea unei biserici , omul are nevoi de credinta pentru a avea un punct de reper la care sa se poata mereu intoarce). Biserica catolica este construita pe baza miturilor despre martiri , pentru a face oamenii sa se infricoseze mai tare, pentru ai face sa doreasca sa se ascunda sub nimbul luminos al bisericii. Multe din aceste istorisiri religioase nu sunt adevarate, insa ele ajuta pentru ilustrarea ( desi exagerata) a unei lumi arhiplina de tragitism , de durere si de crime. Cuvintele nu sunt destule pentru a ilustra si a convinge omul, de aceea biserica a apelat la picture. Picturile bisericesti , cum ar fi cele ale lui Caravagio , ne fac sa credem in ceea ce vedem . Aici intelegem ca pe sange am crescut , si incercam sa evitam acelasi viitor.
Si totusi , care este motivul unei asemenea atitudini din partea oamenilor? Frica, sau poate indolenta noastra ne oblige sa renuntam la actiuni pana in ultimul moment.
Anume acest neajuns primordial a incercat sa-l combata Grigore Vieru prin opera sa, prin indemnele sale la lupta. A trait ca un martir si s-a stins din viata ca un martir, fara sa fie ascultat si inteles pana la capat. Indemnurile sale raman o prezenta in fiecare din noi. Sucomband in real, Grigore Vieru a obtinut nemurirea in etern, a devenit ceea ce trebuia sa devina in viata, faclia viitorului nostru.
Oare chiar nu suntem capabili san e intelegem greselile din cuvinte? Oare chiar trebuie sa fie aduse jertfe pentru ca noi sa incepem sa iubim , sa schimbam, sa luptam?? “Dumnezeu a plans peste tara cu lacrima limbii noastre “ . Cuvantul trebuie sa schimbe totul. Sa nu asteptam noi martiri, sa-I respectam si sa-i iubim pe cei care sunt vii, sa intelegem adevarul din cuvinte. Aceasta ne-a spus Vieru toata viata. Sa-i urmam, deci , ultimul sfat.