“Cine raspandeste anecdote “ de Lilli Promet

Mereu sunt fericit cand descoper ceva nou pentru mine. Pot afirma ca, dupa citirea acestei carti , ma simt mai implinit. Am cunoscut o autoare noua si am descoperit o carte buna.
In aceasta relevare revolutionara a unui timp lugubru , autoarea inceacra sa ne comunice duritatea unui sentiment imperios in cadrul evenimentelor implacabile cauzate de politicile obscure din inceputul seculului XX.
Cartea ne arata viata unor oameni simpli , inconjurati de o lume innebunita de razboi. Dragostea juvenila infloreste in scrumul luptelor si a suspiciunilor , anuland moartea prin viata. Dragostea se inalta, asemeni uni phoenix, din ruinile lumesti , pentru a restabili echilibrul si pentru a anula dezastruoasa cadere a lumii in van. Urmarim mai multe situatii, mai multe familii , apartinand diferitor paturi sociale, unite de misterioasele anecdote despre Hitler si masina lui de razboi.Prin intermediul acestor intamplari, sesizam starea de spirit a societatii estone din timpul inceputului razboiului mondial si a ocuparii sovietice, cosmarul ce ne-a unit timp de 50 de ani. Autoarea pune semnul egalitatii intre pericolul vestic si cel estic , lucru pe care criticii literari sovietici au evitat sa-l comenteze. Anume aceasta bipolaritate eroica si revolutionara confera operei nuanta de patriotism. Personajele ne comunica direct ca acele vremuri nu necesitau o schimbare. Ocupatia sovietica avea sa aduca doar teroarea si ura generatiilor ce vor urma. Prin intermediul unei astfel de viziuni, autoarea comunica conducerii ca nu sunt doriti si nu trebuie sa ramana in tara. In acei ani, o carte care critica falsul “ Razboi de eliberare “ sovietic slujea drept indemn la rezistenta si la trezirea constientei nationale.Discursurile patetice si sobre ale personajelor nu necesita o comentare.
Titlul lucrarii induce cititorul neinitiat in eroare. Creaza impresia unei glumes au a unor povestiri hazlii. Nimbul fericirii imaginare este spulberat de evenimentele relatate chiar la inceputul cartii. Prin fiecare nou capitol , persista senzatia imuabila a unei istorisiri politiste, care trebuie sa se soldeze cu un raspuns la intrebarea din titlu. Totusi anecdotele reprezinta un punct de reper pentru comunicarea simtirilor unui timp trecut. Studiind istoria unei “crime” antihitleriste, inconstient , studiem istoria unui popor linistit, pasnic. Personajele ( de multe ori inconstiente de faptul razboiului ) , ne demonstreaza lipsa dorintei de lupta a acestui popor.Aspiratia primordiala catre pace si viata domina spiritual general social.
Lecturand opera, am descoperit pentru mine un razboi din perspective umana. Prin numeroasele evenimente istorice, am invatat sa observ omul , ca centrul universului.Omul este cel ce dicteaza cursul evenimentelor sic ea mai mare crima este lipsirea omului de acest drept.Dorinta fiecaruia este decisive.Dreptul de autodeterminare Universala trebuie sa ramana in inimile noastre ca vesnica chemare a dreptatii. Oamenii antici isi incredintau soarta iluziilor metafizice si mitologice, incercand sa scape de responsabilitatea primordiala pentru viata lor. Au curs milenii si acum suntem obligate sa facem o alegere. Dreptatea ne curge in sange , alaturi de lasitatea si frica. Viitorul ne apartine, iar soarta nu ne-a fost scrisa in nici o carte de aur a tariilor ceresti.
Prin intermediul interventiilor jurnalistice, in cele 12 capitole , autoarea traseaza o linie de parallelism istorico-social , ce ne ajuta san e inchipuim si explicam cele intamplate.
Lilli Promet ne arata un timp greu , in care , totusi , a supravietuit o natiune, prin toate sentimentele ce nu au disparut. Aceasta opera este o chemare la rezistenta , care ar tebui sa ajunga si la noi , popor care, din frica schimbarilor, nu facem ceea ce trebuie sa facem
In fine, trebuie sa revin la certitudinea mea imperioasa. Viata ne apartine si trebuie s-o schimbam spre bine. Deciziile noastre trebuie respectate.